• Schindler’s Bacon
• The Day the Bacon Stood Still
• The bacon network
• 40 year old bacon
  
• Charlie and the Bacon Factory
  
• Lord of the Bacon
  
• War of the bacon
  
• pulp bacon
  
• PURPLE BACON
  
• Bacon for Lambs
  
• never say bacon
  
• the rise of the planet of the bacon.
  
• The bourn bacon
  
• bacon on a plane
  
• Dawn of the Bacon
  
• Blades of bacon
  
• Harry Potter and The Deathly Bacon
  
• the bacon exorcism
  
• i BACON
  
• finding bacon

Şi sunt foarte multe jocuri de genul, care pur şi simplu îţi mai pun zâmbetul pe buze Voi mai ştiţi de astfel de jocuri pe twitter ?

Sănătate: 7
Energie: 8
Atenţie: 6
Stres: 4
Nervi: 1
Trist: 2
Chef de viaţă: 5
Ce trebuie să fac azi: Să stau degeaba
Ce ascult: David Arkenstone – Carrickfergus
Ce am mâncat la micul dejun: Nimic

Exemple:
- Ce te tot uiţi la ornitorinc în cur?

Alternative:

• supozitor băgăreţ de seamă

Sursă: Dicţionarul Urban

Foarte mulţi creatori de site-uri (adică majoritatea, dacă nu chiar aproape toţi) omit unul din cei mai importanţi factori ce contribuie la un site cu adevărat bun: accesibilitatea! Motivele sunt doar câteva, de la comoditate şi până la lipsa de interes. Dar ce înseamnă să ai un site accesibil ?

Ce înseamnă accesibilitatea Web

Accesibilitatea Web este practica de a face un site accesibil unei audienţe cât mai largi, incluzând persoane cu toate abilităţile şi dizabilităţile. Aşadar, fără această practică site-ul tău probabil că nu va putea fi utilizat de foarte multe persoane cu diverse dizabilităţi. Vei spune că nu contează faptul că pierzi un dram de trafic compus din astfel de persoane, dar află că gândeşti la modul cel mai greşit. Încearcă să te gândeşti aşa: aceste practici au ca scop crearea unui site care să fie uşor de utilizat şi de navigat pentru persoanele cu dizabilităţi, dar în acelaşi timp, implementând tehnicile respective, site-ul tău va deveni mai uşor de utilizat şi de navigat chiar şi pentru persoanele fără dizabilităţi.

Dizabilităţile pot fi de mai multe tipuri, de la cele vizuale (lipsa vederii, vedere slabă, incapacitatea de a distinge anumite culori), la cele motorii (dificultatea sau imposibilitatea de a folosi mâinile, probleme de control muscular), auditive, cognitive şi chiar crize datorate efectelor grafice care pe tine te-ar încânta. Aşadar, pentru a oferi dreptul la informaţie chiar şi acestor persoane, cei de la W3C au pus la punct un set de reguli care au ca scop îmbunătăţirea experienţei online pentru toate persoanele, indiferent de problemele acestora. Acest set poartă numele de WCAG (Web Content Accessibility Guidelines) şi face parte din iniţiativa WAI (Web Accessibility Initiative) ce are ca scop îmbunătăţirea accesibilităţii Internet-ului.

Despre regulile accesibilităţii

Regulile WCAG sunt destul de multe, dar sunt relativ simplu de implementat. De ce spun relativ ? Fiindcă implementarea acestor reguli poate deveni complexă în anumite cazuri, de exemplu atunci când site-ul este deja construit, sau când creezi un site foarte mare. Aşadar, pentru a avea cât mai puţine dureri de cap la implementarea acestor reguli, ele trebuie plănuite de la începerea unui site. Ca o observaţie, nu te obligă nimeni să implementezi chiar toate regulile, dar cu cât vei implementa mai multe, cu atât mai accesibil va fi site-ul tău.

Regulile accesibilităţii site-urilor se împart în trei mari categorii:

• Prioritate 1 – reguli ce trebuie implementate; omiterea uneia sau mai multor reguli din această categorie va avea drept urmare imposibilitatea accesării informaţiei de către unele persoane cu dizabilităţi.
• Prioritate 2 – reguli ce ar trebui implementate; omiterea uneia sau mai multor reguli din această categorie va face dificil accesul la informaţii.
• Prioritate 3 – reguli ce pot fi implementate; omiterea uneia sau mai multor reguli din această categorie va face puţin mai dificilă accesarea anumitor informaţii.

În funcţie de regulile implementate, accesibilitatea unui site poate fi măsurată ca fiind de nivel A (toate regulile de prioriate 1 au fost implementate), nivel AA (toate regulile de prioritate 1 şi 2 au fost implementate) sau nivel AAA (toate regulile de prioritate 1, 2 şi 3 au fost implementate), cu nivelul AAA fiind cel mai bun fiindcă acoperă cea mai mare gamă de dizabilităţi.

Resurse

Există foarte multe instrumente automatizate care măsoară nivelul de accesibilitate al unui site sau care chiar verifică ce reguli nu ai implementat. O listă completă a acestor instrumente poate fi găsită chiar pe site-ul W3C. Dar una din cele mai bune instrumente mi se pare addon-ul pentru Firefox, Accessibility Evaluation Toolbar.

Dacă vrei să afli mai multe despre accesibilitatea Web, pe lângă sursele originale W3C îţi mai recomand articolul despre accesibilitate de la A List Apart şi site-ul iCITA al Centrului de IT şi Accesibilitate Web din Illinois care au realizat foarte multe în acest domeniu (este site-ul de unde eu însumi am învăţat regulile de accesibilitate pe care le voi prezenta în părţile următoare ale acestui articol).

Sănătate: 8
Energie: 5
Atenţie: 3
Stres: 3
Nervi: 2
Trist: 1
Chef de viaţă: 5
Ce trebuie să fac azi: Să mai iau câte o pauză din când în când..
Ce ascult: Otros Aires – Allerdings Otros Aires
Ce am mâncat la micul dejun: Cereale

Era o vreme când uram să citesc, dar mi-a trecut repede. Apoi am realizat că erau atât de mulţi care urau să citească, şi am început să mă întreb unde se va ajunge dacă lumea nu va mai citi. Însă n-am apucat să aflu fiindcă au apărut imediat iPhone-urile, iOS şi tot tacâmul, iar de aici lumea a început să se schimbă repede şi sigur.

Am văzut cum foarte multe persoane s-au apucat de citit (în ciuda faptului că urau să facă aşa ceva) de când Apple le-a oferit la toţi posibilitatea să citească oriunde, orice şi oricât atâta timp cât aveau un iPhone sau iPod Touch cu ei. Simpla idee de a avea în buzunar sute sau chiar mii de cărţi i-a atras pe foarte mulţi, iar eu m-am cam lăsat de citit cărţi reale şi m-am apucat de citit cărţi virtuale E drept că sunt toate în engleză, dar cu atât mai bine (îmi mai îmbogăţesc vocabularul).

Cititul.. virtual

Când mi-am cumpărat iPod Touch-ul 3G de 32GB (pe care încă îl mai am), printre primele aplicaţii instalate a fost Stanza – un fel de bibliotecă virtuală care îţi permite să descarci cărţi pe iOS-ul tău, să le citeşti, să le organizezi, etc. După mai bine de 1 an de când am acest iPod, m-am ales cu o bibliotecă fenomenală conţinând 2809 cărţi, toate în engleză, evident. Sper decât că îmi va ajunge viaţa să le citesc pe toate, sau măcar pe majoritatea

Nu demult am aflat de aplicaţia MegaReader, care pare a concura la greu cu Stanza. Aşadar am decis să instalez şi MegaReader-ul ca să văd ce diferenţe ar fi între cele două.

• MegaReader se laudă că îţi oferă peste 2 milioane de cărţi gratuite, însă nu văd de ce se laudă când şi cu Stanza poţi descărca tot atâtea;
• MegaReader oferă Head Up Display, adică se foloseşte de camera video ca să-ţi arate pe ecran pe unde mergi în timp ce citeşti (exemplul cel mai bun e reclama lor); cum iPod-ul meu e din primele generaţii (fără cameră video/foto) nu aş avea parte de chestia asta, plus că nici nu m-aş putea concentra la ce citesc în timp ce fundalul se mişcă continuu!
• MegaReader se integrează cu InstaPaper, lucru care m-ar încânta, dar care tot nu mă face să renunţ la Stanza;
• MegaReader îţi oferă statistici legate de modul cum citeşti, însă nu mi se par atât de detaliate pe cât mi-aş dori; într-adevăr, Stanza nu oferă aşa ceva (încă), dar pentru asta există ReadMore (despre asta mai jos);
• Nu-mi place deloc reader-ul folosit de MegaReader – are o interfaţă nasoală după părerea mea, pare neşlefuit, barbar pe alocuri, pe când reader-ul din Stanza mi se pare perfect conceput pentru ochi şi citit.

Aşadar, rămân deocamdată cu Stanza!

Statistici şi planificări

Mai nou am decis să îmi urmăresc obiceiurile de citit, iar pentru asta am ales ReadMore, o aplicaţie cu o interfaţă superbă care chiar arată ca o bibliotecă.

ReadMore este o aplicaţie care te motivează să citeşti, şi chiar te ajută să îţi determini obiceiurile în materie de citit. Ideea e simplă: adaugi cărţile pe care vrei să le citeşti, alegi o carte, porneşti cronometrul, închizi aplicaţia şi intri în Stanza să citeşti cartea respectivă. Odată ce ai terminat de citit o bucată din carte, intri înapoi în ReadMore şi opreşti cronometrul. Din clipa asta, ReadMore îţi va oferi statistici detaliate despre obiceiurile tale de citit, şi chiar va estima când vei termina de citit, şi de câte sesiune de citit mai ai nevoie să termini cartea.

Poate părea lung şi greu procesul de lucru între cele două aplicaţii, când MegaReader-ul oferă aşa ceva implicit. Da, dar MegaReader nu oferă atât de multe detalii, şi procesul de mai sus poate fi scurat enorm folosind aplicaţii sistem gen Backgrounder şi Activator care oferă suport multitasking iPod-ului tău (asta dacă nu cumva ai iOS4+ care deja suportă multitasking-ul).

Am uitat să precizez că unul din lucrurile cele mai tari la ReadMore este că poţi vedea cât de mare e o carte după mărimea tocului din aplicaţie.

Concluzii

De când am iPod-ul, Stanza şi ReadMore, ador să citesc cărţi! Dacă aş avea mai mult timp, mi l-aş ocupa tot citind! Şi dacă lipsa timpului nu te motivează să citeşti, ReadMore o face!

Sănătate: 8
Energie: 7
Atenţie: 5
Stres: 2
Nervi: 2
Trist: 1
Chef de viaţă: 1
Ce trebuie să fac azi: Să iau o pauză!
Ce ascult: Evanescence – Exodus (am învăţat s-o cânt şi la pian )
Ce am mâncat la micul dejun: Melci cu nucă

Aşa, deci eram singur acasă, şi stăteam în bucătăria de vară cu câinele meu. Bucătăria de vară e cam la aproximativ 5m de casă. Şi văd cum se întunecă rapid afară, şi tot se întuneca, apoi pomii au început să se zbată oribil – mi-am dat seama că urma o furtună criminală. Dar am trecut prin atâtea furtuni că nu prea mă îngrijoram.

A venit brusc. Am auzit un suflu puternic lovindu-se de bucătăria de vară, şi toate geamurile de termopan (+uşa) au început să trosnească. M-am uitat repede pe geam şi am văzut cum zburau lighianele de pe lângă casă, apoi a apărut din neant şi un scaun de plastic care era pe-afara, unul din papucii din balconul casei era pe jos, un şorţ de grătar era lipit de gard cât pe ce să-l pierd la vecinul, şi toţi pomii erau aplecaţi la aproape 45 de grade!

Aşa o furtună apocaliptică n-am trăit de când mă ştiu pe lumea asta (de vreo 27 de ani – nah că acum îmi ştii şi vârsta). Era pur şi simplu apocaliptică priveliştea, cu toate fulgerele alea care luminau cerul din 2 în 2 secunde. Văzând cum toate zburau prin jur, am decis să-mi fac curaj să ies să mai strâng şi să recuperez ce apuc.

Pfuai, când am ieşit din bucătăria de vară simţeam că am intrat în mijlocul unei tornade – mă împingea vântul din toate părţile. Cu colţul ochiului am văzut cum masa de plastic de lângă gard a început să leviteze, şi mi-am pus mâinile pe ea gen “stai locului aici, că numai de tine n-am timp!”. Am alergat de colo-colo strângând ce puteam, cu ochii în patru să nu cumva să mă lovească ceva, vreo masă sau alt scaun, sau poate vreun lighian. A început imediat şi ploaia care mă lovea din toate părţile, aşa că am renunţat la anumite lucruri şi m-am întors în bucătăria de vară.

Câinele meu la început nu înţelegea ce se întâmplă afară, dar treptat cred că şi-a dat seama după cum se făcea mică în canapea Ah, da, am uitat să precizez că atunci când m-am întors în bucătărie s-a luminat tot cerul şi mi-a bubuit în spate, astfel căzând şi lovindu-mă la genunchi – ce dureri am avut!

Sănătate: 8
Energie: 7
Atenţie: 6
Stres: 7
Nervi: 3
Trist: 1
Chef de viaţă: 5
Ce trebuie să fac azi: Să lucrez
Ce ascult: Israel Kamakawiwo’ole – Over the rainbow
Ce am mâncat la micul dejun: nimic

Probabil ştii deja că renumitul George Steinbrenner, proprietarul echipei de baseball New York Yankees, a murit la vârsta de 80 de ani în urma unui infarct pe data de 13 iulie (RIP). Unele persoane au început să vorbească despre acest subiect, despre cum “a murit Steinbrenner, şeful lui George din Seinfeld”. Eh, eu mereu am ştiut că acel personaj din Seinfeldnu era adevăratul Steinbrenner, ci doar un portret fictiv al său (mă rog, nici măcar portret nu-l pot numi, fiindcă nu i se vedea niciodată chipul).

Mulţi au crezut că era adevăratul Steinbrenner în cadrul serialului de comedie, şi vezi doamne îl filma din spate fiindcă producătorul nu dorea să obţină rating doar din cauza prezenţei sale în serial – însă n-are nici o treabă!

Aşadar, pentru toţi cei care au crezut că şeful lui Constanza era adevăratul George “The Boss” Steinbrenner, aflaţi că nu e aşa! Puteţi căuta şi voi pe Google sau Wikipedia şi vă veţi convinge singur. Şi ca o mică informaţie, acel personaj din Seinfeld era jucat de Lee Bear al cărui cap îl vedeam mereu, însă vocea nu era a acestuia, ci a lui Larry David – tare sunt curios de ce au avut nevoie de două persoane pentru a înfăţişa doar una, ţinând cont că se vedea doar spatele capului

În fine… mi-a plăcut la nebunie Seinfeld, în special momentele când George Constanza trebuia să dea ochi cu şeful lui – o idee cu adevărat ingenioasă! Şi de fiecare dată când apărea capul şefului său, mă apuca un râs…

Sănătate: 8
Energie: 3
Atenţie: 6
Stres: 2
Nervi: 1
Trist: 1
Chef de viaţă: 3
Ce trebuie să fac azi: să iau o pauză
Ce ascult: Santana – Oye como va
Ce am mâncat la micul dejun: sandviş cu bacon şi roşii

Încă de vreo 2-3 ani folosesc aplicaţia software OnTime produsă de cei de la Axosoft. La început, OnTime a fost un sistem de Bug Tracking bine pus la punct, însă cu înaintarea în versiune a devenit cu totul spectaculos! Acum are ca unic scop să vină în ajutor companiilor şi indivizilor în distribuirea aplicaţiilor acestora la timp, fie ele aplicaţii software, Web, mobile, etc. Mai mult, poate fi folosit chiar şi pentru alte proiecte, gen proiecte de grafică sau multimedia.

OnTime este creat pe principiul Scrum, care reprezintă o metodologie nouă de dezvoltare a aplicaţiilor software bazată pe Agile, o altă metodologie de acest gen. Practic, Scrum reprezintă o serie de procese, proceduri, roluri şi acţiuni menite să micşoreze durata de livrare a produselor software prin organizarea “armonioasă” a unei echipe întregi.

Dar să revenim la subiectul iniţial: OnTime! Mi se pare fabuloasă aplicaţia asta. Am folosit-o la multe proiecte (mai ales la lucrarea mea de licenţă, fiindcă trebuia să mă organizez cumva), şi nu m-a dezamăgit niciodată. De fapt, nici nu are de ce să dezamăgească pe cineva, fiindca doar te ajută să pui lucurile în ordine, într-o manieră plăcută şi rapidă.

OnTime vine în diverse forme: ca aplicaţie Windows, Web (pe propriul server sau cu găzduire la ei), mobile, chiar şi ca Add-in pentru Visual Studio (fără de care nu aş putea programa calumea) sau Eclipse. Mai mult, are chiar şi componente şi aplicaţii suplimentare, printre care: Data Visualizer (pentru prezentarea datelor într-o formă inedită), StopWatch (permite urmărirea timpului petrecut la diferite task-uri din cadrul proiectelor pe care le ai), Customer Portal (oferă o modalitate de a intra în contact cu clienţii aplicaţiei tale, aceştia putând cere ajutor, raporta bug-uri, ş.a.m.d.), server Subversion, propriul SDK, etc.

P.S. Axosoft oferea licenţe gratuite pentru indivizi, iar acum oferă şi două licenţe gratuite pentru o echipă de două persoane (însă doar pentru aplicaţia Web găzduită).

Sănătate: 5
Energie: 2
Atenţie: 1
Stres: 7
Nervi: 1
Trist: 1
Chef de viaţă: 2
Ce trebuie să fac azi: să dorm cât mai mult!
Ce ascult: Sade – King of sorrow
Ce am mâncat la micul dejun: o nouă serie de pâinici cu ciocolată!

Yann Tiersen – Comptine d’un Autre Été

Iar acum o mică introducere. Dintotdeauna am fost un fan înrăit al chitarei electrice, iar Santana a fost idealul meu, visul meu… mereu mă vedeam şi mă visam cântând la chitară în faţa colegilor, cu un talent asemănător cu cel al lui Santana, însă… m-am ales doar cu o chitară clasică, de fapt chitară flamenco. Am încercat să iau cursuri la Palatul Culturii, dar am avut un prof. aiurea care s-a enervat că încercam să învăţ să cânt Metalica – Nothing else matters în timpul meu liber, aşa că m-a dat afară cu banii înapoi.

N-am mai avut timp şi bani să-mi iau chitară electrică + echipamentul necesar, aşa că am zis să mă aleg măcar cu un pian ieftin, fiindcă simţeam nevoia să cânt la un instrument. Eh, de-aici s-a schimbat situaţia brusc, la 360 de grade: dacă la chitara rece n-am reuşit nici măcar o bucăţică de melodie să învăţ, la pian ştiu deja peste 10 melodii complete. Oare pianul e mai uşor de învăţat ? Aparent nu chiar… ceea ce îmi dă de înţeles că mi-am greşit dintotdeauna instrumentul dorit! Aşa că… oare am pianul în sânge ? Ideea este că învăţ foarte uşor melodii la pian, dar e drept că fac multe multe multe repetiţii (deja am probleme la o încheietură).

Dacă la chitara electrică idealul meu era Santana, la pian a fost Yann Tiersen. Fapt pentru care prima mea melodie completă şi stăpânită calumea este cea de mai sus. Şi ca o notă de final: da, ştiu să cânt şi Nothing else matters la pian!

Sper să am timp să mai mă filmez cântând la pian, că am un playlist foarte interesant

Sănătate: 6
Energie: 8
Atenţie: 9
Stres: 6
Nervi: 1
Trist: 1
Chef de viaţă: 4
Ce trebuie să fac azi: muncă şi iar muncă
Ce ascult: Stromae – Alors on danse
Ce am mâncat la micul dejun: ultima pâinică cu unt şi ciocolată

Înainte de toate, tind să respect enorm orice islandez. E drept, până acum ştiu doar de Sigur Rós (care, mă rog, nu e artist ci o echipă întreagă de artişti), şi Björk. Cea din urmă e unică şi ea, în felul ei, însă articolul nu e despre ea. De ce respect islandezii ? Fiindcă au un fel al lor, mai ciudat ce-i drept, dar tocmai asta îi face unici, plăcuţi şi interesanţi. Poate din cauză că sunt atât de izolaţi de restul lumii…

Dar revenind la Sigur Rós… prima melodie pe care am auzit-o a fost Sæglópur, care îmi trezeşte tot felul de neuroni necunoscuţi, senzaţii ciudate, stări unice, dar şi stări mai normale precum pacea, furia… ce m-a marcat la această melodie este faptul că o mare parte din versuri sunt cuvinte aleatoare într-o limbă inexistentă, inventată chiar de trupă (limba se numeşte Hopelandic, un nume genial!), o limbă care are ca singur scop să lase creierul să înţeleagă ce vrea el. Aşadar fiecare ascultător va percepe melodia în felul său, în funcţie de trăirile sale, de starea din orice moment, de amintiri, de dorinţe… e pur şi simplu briliant!

Un alt lucru comun în majoritatea melodiilor lor este trecerea de la paşnic la dur. Au tendinţa de a începe o melodie cu câteva instrumente, calm, câteva note superbe pentru creier, apoi fac o trecere spre o groază de instrumente ce cântă concomitent, tare, gălăgios ar spune unii. Lucrul ăsta, împreună cu versurile într-o limbă inexistentă, scoate din tine stări nebănuite!

Recent am văzut un film făcut de ei, Heima, care m-a făcut aproape să plâng (recunosc, mi-au scăpat câteva lacrimi, doar decât câteva!), fiindcă lumea în care ei trăiesc este atât de calmă, frumoasă, pură, plină de sentimente… priveam cum trupa se urca pe un deal din Islanda pentru a cânta o melodie, fiindcă aşa simţeau ei în acel moment, sau cum se reuneau noaptea cu prietenii lângă foc, toţi ascultându-i, admirându-i, iubindu-i… Tot paragraful ăsta poate fi descris în sunete cu ajutorul melodiei Untitled #1 (Vaka), o melodie atât de simplă, dar atât de puternică!

“Noi de ce nu putem fi ca ei ?” este primul gând care-mi trece prin cap când aud de această trupă, şi imediat mă întristez când mă uit afară pe fereastră şi tot ce văd sunt vile şmecheroase, cocalari cu cefe groase, inculţi, analfabeţi, aurolaci, o familie de 4 persoane cu 10 maşini, piţipoance cu aere de mari vedete culte… noi de ce nu putem fi ca islandezii ?

Dacă ar fi să vină sfârşitul lumii şi să supravieţuiască un singur popor, acel popor mi-aş dori să fie Islanda!

Sănătate: 7
Energie: 5
Atenţie: 7
Stres: 2
Nervi: 1
Trist: 4
Chef de viaţă: 3
Ce trebuie să fac azi: ce vreau eu!
Ce ascult: Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Summertime
Ce am mâncat la micul dejun: Păinici cu unt şi ciocolată

» Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

» Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

» Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

» Use Photoshop or similar to put it all together.

Bun, şi iată ce mi-a ieşit (culmea e că mi-a ieşit super bine):